O zi ca oricare alta....lume,viata,orasul meu atat de mohorat.....In ultimul timp m-a cuprins o tristete nebanuita atunci cand am scris.....asa e si azi....sufletul meu isi revarsa ura in cuvinte...veninul lui sfasie dincolo de ratiune...si doare....E greu sa stii ca poate sufletul tau e bolnav...altfel de ce ar si asa de trist fara nici un motiv...Afara e bine.....e soare.....dar stai!....Nu!Afara e frig.....afara nu e soare.....afara a inceput sa ploua....cerul e intunecat...la fel si inima mea care se stange ...se strange.....pana devine cat un purice.....E greu...sufletul bolnav....inima pe moarte......si toate din cauza ploii....e rece.....picaturile se sting si ele odata ce ma ating....Pielea mea arde.....si nu ....nu am febra din cauza vreunei raceli.....e din cauza sufletului.....care se macina ...se chinuieste sa atinga ploaia....lucru imposibil.....sangele navaleste prin vene,vibrand de foc,patos,durere......Si totusi buzele mele schiteazaun zambet......E o mare diferenta intre ceea ce simt si ceea ce sunt.
Sunt,sunt fericita....ca am atins ploaia!
Simt...simt tristete si durere din acelasi motiv!
Dar sufletul si trupul cer....Atinge ploaia!
SI eu simt durere ,dar ma impac cu gandul ca nu sunt singura care o simte ,asa imi dau seama ca se va narui intr-o zi si durerea.
RăspundețiȘtergere