Aceeasi camera intunecata.....Acelasi aer rece ....anost...greu.....pe care ma tem sa-l respir! Singuratatea mi-a rapit tot ce aveam mai drag,m-a lasat sa ma ratacesc in labirintul de lacrimi.....De la fereastra-mi sparta in cioburi de intuneric vad doar trupurile unor ingeri......aripile lor negre se vad ca un stol de pasari care se lupta sa mai poata zbura....caci ploaia cea rece ii prabuseste rand pe rand .....ploaua tot mai rece....cerul strapunge cu veninul sau urmele grele ale divinitatii....Un inger isi scrie ultimele ganduri pe o inima curata de copil:
,,Daca ploua,gandeste-te ca in curans va rasari soarele!"
"Daca ti-e teama ,uita-te spre cer....cel putin un inger iti va veni in ajutor!"
,,Daca sufletul tau plange,zambeste-i cu un suras cald de iubire!"
,,Daca ochii tai sunt impaienjeniti de ganduri,orbeste uitand de ele!"
P.S: "Sa nu versi niciodata
Lacrimi de Inger"
e foarte frumos postul :)
RăspundețiȘtergereMultumesc
RăspundețiȘtergere