E greu...nu stiu cu ce sa incep...nu stiu cu ce sa termin....poate doar cu regrete...cu regretulca totul s-a dus ca printr-o magie...a inceput atat de magic si s-a sfarsit subit...fara pic de poezie..nu?...se spune ca o poveste are inceput si sfarsit...povestea noastra a ramas cu un final de tipul ,,va urma”...si totusi...uite-ne ...a trecut un an.....trecem unul pe langa altul ca doi amici...ne leaga doar un simplu ,,buna”...spus cu atata indiferenta si raceala.....E greu!...dar doar pentru mine.....ai fost ceva special...si asa vei ramane mereu...o amintire vie in mintea mea...dar mai ales in sufletul meu...
Stiu ca nu ar mai trebui sa simt nimic...sa fiu la fel ca tine...dar simt ca nu pot....simt ca in orice moment din viata mea voi astepta un semn de la tine...si ca daca il voi primi voi fi dispusa sa-mi calc pe suflet si orgoliu doar ca sa iti mai simt odata imbratisarea.....si mangaierile acelea incente,copilaresti care spuneau atat de multe despre ce simteam...despre ce ne unea!.....
….......Acum tot sufletul meu incepe cu ,,a fost odata” si se termina cu ,,...”.Si nu mai pot trai asa...ar trebui sa o iau de la 0...asa cum ai facut tu...sa uit de tot si de toate intr-o clipa...dar stii ceva ?eu nu sunt tu...eu sunt eu si am propriul meu suflet..asa cum e el rupt in bucatele.Inima mea pare ca vrea sa iasa din piept atunci cand te privesc.....chipul tau si ochii tai caprui imi sunt din ce in ce mai dragi.....sunt uneori la un pas de tine ….si ma simt neputincioasa...cum sa renunt la gandul ca nu vei mai fi niciodata cu mine...daca te privesc in ochi....si vad doar golul din sufletul tau...dar stii nu conteaza pentru mine...simt ca te voi astepta o vesnicie...cu toate ca ma mint singura...ma mint crezand ca te-am uitat....ca nu mai tin deloc la tine....e doar o prostie....logic!...inca sunt un copil cu un suflet pe care tu l-ai invatat sa iubeasca...acum cum ii poti cere sa plece ...sa te lase uitarii....?
Nu crezi ca e un pic absurd?....Dar ce e absurd in toata povestea asta e dragostea mea...oarba care atrecut cu mult peste realitate...e undeva sus ,departe...te priveste de acolo...cu ochii unei indragostite!
Dar la ce ma pot astepta?......Sunt doar eu,nu?...Nimic nu ma mai mira in ceea ce ma priveste...stiu ca inima mea ar putea privi un om care-i aduce doar suferinta ca pe cel mai frumos.destept...si potrivit pentru ea!.....Asa sunt eu..iar asta e doar o pagina din jurnalul unei iubiri ,,inchipuite”...caci imposibil e prea mult spus....
Nu mai simt nimic....stiu doar ca inca tin la tine....
P.S:Perhaps I love you!
Frumos...Eram acolo cand ai scris`o si eram acolo ca sa-ti vad cu adevarat reactiile...
RăspundețiȘtergereVa trece totul!
Si uite ca a trecut:):*!
RăspundețiȘtergere