Eu ma revolt, tu te revolti! Ne revoltam impreuna!

   Ma uit si obeserv cu stupoare ca nu am mai scris de foarte mult timp.Imi simt mintea plina de tot felul de ganduri, poate de prea multe, astefel incat nu mai reusesc sa scriu nimic. Analizandu-mi putin viata, am realizat ca, de cand am mers la liceu, am devenit monotona. Capul meu e impovarat ce cele mai stupide chestii si nu mi-a mai ramas loc de imaginatie. Scoala se pare ca, in loc sa ne dezvolte imaginatia, omoara si ultimul strop.Ma simt obosita, viata mea a devenit o rutina. M atrezesc de la 5.30...supor inghesuiala dintr-o rabla de autobuz, apoi stau la scoala si trebuie sa ma inghesui din nou in aceeasi rabla pentru a ajunge acasa.Restul meu de timp e rezervat pentru teme si un program foarte scurt de tv sau net. Ma simt ca un robot. Ma simt imbatranita. Ar trebui sa se schimbe ceva. Nu mi se pare normal ca scoala sa ne transforme in niste roboti, ci trebuie sa ne deschida orizonturile asupra vietii, sa ne antreneze in activitati educative si relexante. Pana la o astfel de schimbare, we have grin and bear it.
 Cam atat momentan, promit sa revin cat de repede posibil.