joi, 24 februarie 2011

Metamorfoza....slove si suflet!

A small women with a big heart!
   Destinul......iubirea.....gandul.....speranta.....sentimentele......mintea....privirea
......sufletl......inima.......mangaierile.......vorbele soptite de carti........acestea sunt cheile spre metamorfozare.....Ce e metamorfozarea!?.......Transformarea!..... Ce transformare?....Caci toti suntem oameni si asa vom ramane pana la sfarsitul vietii!.....Da!Vom ramane oameni.....doar viata ni se va schimba...vom trece de la agonie, la extaz,de la copilarie la batranete,de la inocenta,la intelepciune,de la viata ,la moarte....si toate pentru ce?De multe ori mi-am pus intrebarea ,,Ce rost am eu?Cine sunt eu?'' care sunt sigura ca a rasunat si in mintea voastra de multe ori,punand inima pe jar,fara sa dea pace gandului sa zboare....inimii sa simta!Secretul vietii este sa o traiesti.....Nu te pierde niciodata intr-un paradis launtric rascolind dupa o cheie care s-o descuie.....nu esti de parte de ea.....e chiar langa tine!....Da-i o sansa....traieste...si nu uita de ce e mai important .....sufletul.......si.......slovele!
Muti poate va intrebati ce ai de-a face cartile cu viata. Raspunsul e simplu trebuie sa traim trup si suflet.....nu-ti lasa sufletul sa moara de foame!Citeste,hraneste-l cu vesnicia!

duminică, 20 februarie 2011

Pe aripi de slove...


Amintirea ma poarta...Amintirea ma duce...
Ma gandesc si acum la acel loc special:casa bunicilor,leaganul copilariei mele,ce-mi zambeste si acum prin geamurilevechi peste care soarele isi lasa buclele-i de foc sa curga ca o cascadamaiestoasa de vapai.
Anii aceia frumosi in care reusam sa zbor peste toti cand visam s-au scurs,dar reinvie in sufletul meuprin urmele ve le-au lasatpe peretii varuiti ai casei.
Dintre toate reminescentele,una va ramane mereu inchisa intr-unul dintre sertarele inimii mele...Amintirea imi umple sufletul,topind gheata prezentului...Traieste in mine!
...Era o zi friguroasa de iarna.Casa bunicilor zacea la fel de trista ,de anosta sub plapuma cea alba...Parea mahnita...sau cel putin asa credeai daca nu-i treceai pragul."O casa ca oricare alta" ar fi spus orice drumet grabit de suflarea de gheata a vantului,dar doar un om profundputea citi pe zidurile macinate de timp toate tainele pe care le ascundea.
   De cum am pasit inauntru,miresmele blande de gutui degerate si de mere coapte mi-au gadilat narile.Odaile erau scunde,mici si simplu decorate,asa cum le stiam dintotdeauna.Ceva insa era diferit...ceva ce nu observasem pana atunci...Printre miresmele dulci salasluia una intepatoare,una atat de cunoscuta,dar totusi atat de noua acum.M-am lasat purtata de un instinct ciudatsi am ajuns in fata unei usi vechi de lemn.Mireasma se simtea tot mai puternic...Deschizand-o,am patruns intr-o camera pe care nu o mai vazusem pana atunci.Fusese mereu acolo,dar niciodata nu simtisem nevoia s-o vad,sa-i descopar tainele,sa citesc printre urmele scrijelite pe peretii vechi ce miroseau a "Florile de mucigai"ale lui Arghezi,a"Parga" Lui Voiculescu si a tuturor volumelor ce se odihneau acolo,soptindu-si unul altuia povesti frumoase.
  O lume noua mi se asternuse in fata ochilor...biblioteca...
  De cum intrasem,o forfota neobisnuita tulburase linistea solemna...Cartile zumzaiau,sopteau vorbe sonore pe care doar o inima curata de copil le putea intelege...Eu le intelegeam!...Erau speriate,dar in acelasi timp etuziaste ca o alta persoana vrea sa le descopere tainele.
  Aveam pe atunci sapte ani...vedeam mereu in jurul meu oamenii citind...nu-i intelesesem pana atunci.Lectura era pentru mine o statuie somtuasa de marmura careia nu-i puteam descoperi valoarea .
  M-am apropiat de unul dintre rafturi si-am smuls din gramada cea mare de carti una singura.Ce ma atragea la ea?Ce ma facuse s-o aleg tocmai pe aceasta?...Raspunsul era...acel instinct ciudat ce se nascuse in mine odata cu zorii zilei.
   Deodata o voce slabita imi sopti:
   -Ai mai citit vreodata?
   -Nu!am raspuns eu cu vocea tremuranda...
   -Haide cu mine si-am sa-ti arat o lume minunata...doar citeste primele randuri!Nu-i greu!...Iar apoi o sa vezi cum lierele vor curge sub privirea ta!
   Am inceput sa citesc.Era o senzatie ciudata,noua,dar foarte placuta.Cuvintele parca ma hipnotizau...Zburasem pe aripile acelei slove intr-o alta lume.Descoperisem la tot pasul personaje ce pareau tot mai vii,mai reale.
   ...Asta era atunci!Copilaria m-a parasit...sau poate am parasit-o eu pe ea...dar un lucru e cert:...niciodata nu o voi uita!Copilaria mi-a adus cele mai frumoase momente.Chiar daca drumul meu spre maturizare e tot mai scurt,in adancul sufletului meu voi ramane mereu un copil!
                                                                            
 

luni, 14 februarie 2011

Amintire...


i can`t stop memories of you...
can`t stop plaiyng back in my mind ...
i can`t stop memories of you...
can`stop looking back in time...

Amintirea ma poarta....amintirea ma duce...Mi-e asa de greu sa privesc in urma...e frig...ninge....atingerea de argint se apropie vertiginos de mine.....ma atinge....imi ingheata inima.....dar poti incheta o piatra?.....iata raspunsul...nu...nu poti incheta ceva impietrit...asa cum e inima mea.....ce simt?...hm...nu simt nimc....doar cum visele mi-au acoperit ochii,mainile,suflarea....am inchetat....de ce?....hm!...de ce?...ar trebui sa te gandesti mai bine....de ce,de ce ,de ce?....nu stii.....ei bine...nici nu ma mira...asa ai fost mereu:indiferent,anost,visator...pacat ca nu ai visat la fel de mult ca mine...mi-amintesc si akum ....ai fost singura adiere de vant care impietrea caldura une veri toride.....cine a fost de vina?....eu?....tu?...amandoi?....poate ca nu am stiut ce inseamna iubirea....doar suntem niste copii....sau poate...ce-am simtit nu a fost indeajuns de puternic....poate?...de ce poate si nu sigur?....inima mi-e tot impietrita....de tine....tu,cel care si-a imprastiat veninul in tot sangele meu....ce ai vrut...nu stiu....iubirea mea...in niciun caz....fiinca ai avut-o si asta nu te-a impiedicat sa pleci fara sa-ti iei ramas bun....Credeam in tine....capatasem o incredere subita,oarba...oarba caci mi-a acoperi ochii cu un val negru ce m-a impiedicat sa privesc dincolo de ochii tai caprui...a fost...ce a fost! Si va ramane mereu asa...nu am cum sa te iert...mi-e imposibil...caci mi-ai impietrit inima,ai incatusat-o cu lanturile vechi si ruginite ale minciunei...iar cat timp nu o sa te schimbi...pentru tine...inima mea va ramane impietrita.

i can`t stop memories of you...
can`t stop plaiyng back in my mind ...
i can`t stop memories of you...
can`stop looking back in time

duminică, 6 februarie 2011

Nesfarsire...


Sufletu-mi se stinge-n palma ta
Ca-ntr-un amurg de stele...
Esti ca un vis,
Ca o rafala de vant
Ce vuieste vesnic in mintea mea.
Si-adorm in ale tale brate reci:
Izvoarele palide de dragoste si dor;
Si impreuna pasim in cautarea
Sfarsitului nesfarsitului,
Catre amurgul bland de suferinta;
Si impletesc in ale tale bucle dulci
Inocenta unei raze de foc;
Si ard mocnit in iadul launtrurilor
Caci ochii tai ma absorb in nesfarsit...
Si inima mea bate,trupul tau vibreaza
In unduirea neagra a reminiscentelor;
Plutim amandoi spre vazduhul altor lumi
Pe aripile unei slove ingalbenite de trecutul viitorului...