duminică, 6 februarie 2011

Nesfarsire...


Sufletu-mi se stinge-n palma ta
Ca-ntr-un amurg de stele...
Esti ca un vis,
Ca o rafala de vant
Ce vuieste vesnic in mintea mea.
Si-adorm in ale tale brate reci:
Izvoarele palide de dragoste si dor;
Si impreuna pasim in cautarea
Sfarsitului nesfarsitului,
Catre amurgul bland de suferinta;
Si impletesc in ale tale bucle dulci
Inocenta unei raze de foc;
Si ard mocnit in iadul launtrurilor
Caci ochii tai ma absorb in nesfarsit...
Si inima mea bate,trupul tau vibreaza
In unduirea neagra a reminiscentelor;
Plutim amandoi spre vazduhul altor lumi
Pe aripile unei slove ingalbenite de trecutul viitorului...

Un comentariu: